Si daca ar exista un campionat de techno pe natiuni...

...cum ar arata echipele? 

Asa. 

(Urmeaza un exercitiu plin de causticitate si stereotipuri in care orice asemanare cu realitatea nu e chiar intamplatoare):

- techno-ul german va fi, ca intotdeauna, disciplinat, fanatic, extremist (si decadent pe alocuri - dar numai pentru publicul german); in rest, nemtii ar continua razboiul de independenta fata de anglo-saxoni pe care l-au inceput in muzica prin kraftwerk si krautrock. si mai ales lupta de a scapa de un trecut distructiv cu care nu s-au impacat si pe care l-au ingropat, se pare, adanc in referintele lor. No funk, no past, but German and spatial. industrial si agresiv, matematic, rece si calculat, si in special nationalist - ca de-asta minimalul e un gen care are la baza un soft facut in Germania - daca nu chiar doua: Ableton Live si synthurile de la NI.

- si in techno francezii o sa fie metaforici, poetici si ironici, sportul national fiind citatul intelectual, pastisa asumata cu adaos de umor fin. Ratiunea lor critica, distilata si speculativa, filtrul suprem cu care se impun in cultura, o sa fie mereu deasupra modelelor citate. Nu conteaza originalul, conteaza interpretarea. Oricum, francezii viseaza inca la naratiuni totale si complete asupra oricarui fenomen cultural, de-asta o sa gasesti in techno-ul lor toate referintele posibile. Revolutia franceza continua si ea, cum poate, separand puterile curentelor muzicale consacrate si deconstruind si ghilotinand tot ce se poate.

- spaniolii si italienii o sa faca ce au facut dintotdeauna, ca niste (semi)insulari ce sint: comert cu chestiile care li se pare ca o sa vinda cel mai bine. Si, certo, cu ceva muzicalitate tipic italiana, daca se poate. Techno gondolier si marinaresc. Marco Polo techno.

- englezii, singuri pe lume, cu respectul lor pentru ratiune si luarea in serios a comandamentului de a nu jigni inteligenta aproapelui, intependenti fata de oricine si orice, o sa isi continue explorarile abisale pe care le-a inceput Shakespeare in literatura, si o sa dea in muzica echivalentul crimelor din Macbeth, dar si romantismul idealist din Romeo si Julieta: intre dubstep si fragile indie hits care incep, fie si in subtext, cu "imagine all the...".

- cat despre echipa SUA.... se stie: o natiune construita pe asteptari milenariste, si concrete and pragmatic living. Fantasme si puritanism. Techno e cea mai buna metoda de eliberare de sub constrangerile religioase, un spatiu non-carnal care insa nu e invadat de rationalismul dogmatic prescriptiv si nici de interdictii (whoaaa... cum a sunat asta!). Sau infuzia de funk, de jazz si de blues, intr-o muzica mecanica, care tocmai asta face: subliniaza si potenteaza mecanica pasiunii carnale de orice fel. This is the special case of house. Un fel de cold techno care scapa de presiunea prescriptiva puritanista, refugiindu-se in mecanica industriala. Sau un hot techno care isi asuma nonsalant carnalitatea si foloseste masinile ca sa o exprime cat mai bine.

- in sfarsit, techno/ul romanesc ar fi un techno care mimeaza adeziunea la unul/oricare din momentele culturale prin care trec tarile puternic industrializate (by the way, no techno is possible [tru end ril] autsaid o societate puternic industrializata, sau postindustrializata). un techno care poate sa fie dubstep, house, minimal or whatever, dar e fara platforma. de fapt e pe o platforma, da' platforma asta e trasa de un curent de alte provenientze decat cele din marea neagra si muntii carpati.

asa ca technoRo va fi o clona estica, sponsorizata de Brifcor. (cu mici exceptii).

(aici techno = electronic dance music, orice tine de muzica electronica cu beat.)

Pacman iz in iu

"Jocurile video nu afecteaza copiii. Adica, daca Pacman ar fi avut un efect asupra noastra, am fi ajuns sa umblam prin camere intunecate, inghitind pilule magice si ascultand muzica electronica repetitiva." 
(Kristian Wilson, CEO Nintendo Inc., 1989)

techno + dark = love

Cand marile economii vor incepe sa isi piarda avantul, vor fi si mai multe razboaie si scenarii Divide et impera (desparte si cucereste, desparte si stapaneste), asa cum au fost cele din Balcani si Orientul Mijlociu. Iar cand acest lucru nu va mai fi de ajuns, vom avea inca un razboi mondial. Aceasta "era dark" e acoperita de multe genuri ale muzicii electronice, mai ales cele mature. Scenariile postapocaliptice au fost intodeauna una din temele favorite ale autorilor techno, regizorilor de filme SF, producatorilor de computer games si animatorilor - mai ales in scolile de animatie europene si japoneze. E un consens in ce priveste faptul ca muzica electronica va lua intotdeauna o directie mai dark, mai ales in substilurile mai sofisticate si mai complexe (IDM, electronica, deep techno, goa, experimental, dubstep, neurofunk), exceptand cele cateva directii mai voioase dar si mai lipsite de creier pe care aceasta muzica le-a luat, in special happy hardcore. (Dejan Petrovic: Electronic Music V 2.0)

96 de randuri despre productia de muzica electronica acasa

mai jos sunt niste randuri pe care daca le-as fi citit cand m-am apucat sa invat ReBirthul si Acid/ul crezand ca asa o sa ajung sa fac muzik k cea pe care o ascultam, as fi scapat de multe suferinte. eram mai tanar, ieseam prin cluburi, si intram fara sa vreau in rezonanta cu tot vibe/ul legat de DJing, electronic (analog and/or digital) music, si ma vedeam intr-o buna zi acolo, undeva intr-un top. faima. bani. si restul la pachet. 

cand te apuci sa faci muzica, vezi ca distanta e mai lunga. acasa, de cele mai multe ori iti iese ceva fara muschi, pe care e greu sa dansezi. te deziluzionezi, te frustrezi, iti dispare entuziasmul si te refugiezi in experimental. piese facute in casti de ascultat in casti si nu cu prietena, de cele mai multe ori. IDM aleator, ambient fara ambianta. chill fara out. 

unde e problema? problema e ca aici in RO nu iesi in destule cluburi, nu mergi la destule festivaluri (ca nu prea sunt), nu esti expus la backthinking/ul artistilor din zona. nu ai ascultat niciodata destula muzica, e putina presa specializata care sa iti spuna ca chiar daca iti cumperi fruity loops sau, in cel mai bun caz, folosesti o copie ilegala Ableton Live sau Reason cu multe VST sau Audio Units, ai acces la ceva discuri cu loop/uri gata facute, si tone de tutoriale pe youtube despre cum sa faci o linie de bass de dubstep, tot nu o sa suni asa cum suna modelele tale. 
si ca skillurile de producator sunt fundamentale (i.e. cum sa ai un sound compact si clar pe care un sistem de 25kW sa il puna si mai bine in evidenta nu sa ii arate slabiciunile). pentru ca loopurile si samplele gasite pe tot felul de librarii gratuite sau ripuite reflecta de cele mai multe ori the sound of yesterday. si asa o iei pe un drum pe care au luat-o altii. 
o sa fii poate un magician bun, dar nu The Magician. pentru ca o sa te infunzi fara sa vrei intr-o jungla de synthuri soft, iar ceea ce o sa iti iasa o sa fie ramasitele de muzici care te-au impresionat trecute prin tot felul de filtre care altereaza un original ca sa creeze un second hand. pentru ca o sa te balacesti intr-o plaja de frecvente de cele mai multe ori noroioase. in cel mai bun caz o sa reusesti sa recreezi un stil, si dupa ce vei scoate nasul din casa ca sa gasesti feedback, o sa vezi ca lucrurile s-au miscat in alta directie. de ce se misca lucrurile in alta directie?

pentru ca nu e nimeni care sa iti spuna cand iti incepi proiectul: fii atent, ca in muzica electronica iti trebuie un fel de technothinking, care sa faca legaturi invizibile intre cele nshpe oscilatoare care pe care le gasesti intr-un synth ca massive si patchurile care modifica toti parametrii. ca daca lucrezi cu multe sample o sa ai un sunet care nu o sa fie crispy, cu texturi si ritmuri solide in banda de frecventa care te doare pe tine in dance music (apropo, ai putea folosi eq/uri pe fiecare track, ca sa scoti frecventele nedorite si bassul sa nu se incalece cu bass drumul)
ar fi bine sa stii ca daca vrei sa faci minimal sau dubstep sau orice altceva e bine sa iti samplezi direct din trackurile care iti plac toate sunetele de care ai nevoie (chiar daca toata lumea zice ca foloseste sunete originale). ReCycle era must have, acum in Live 8 poti sa faci dintr-un drum loop audio un impulse midi cu aceleasi sunete. 

ca trebuie sa iti scoti neaparat tot trackul intr-un compresor pe care sa il bagi inapoi in calculator, ca sa ai o procesare a sunetului dedicata (de preferat si printr-un mixer). oricum, cel mai bine e sa te feresti de compresia totala, pe trackul final. daca piesa ta o sa iasa la radio, compresia de broadcast nu poate fi reprodusa acasa, asa ca lasa aparatele de la radio sa faca asta. daca piesa apare pe o compilatie, din ce se spune, inginerul de sunet e tipul care are sculele si urechile potrivite care sa iti faca tie bine piesa. sa suni tare nu inseamna sa suni mai bine.

e neaparat nevoie sa ai ceva rigoare si minimalism in alegerea instrumentelor, nu de alta, dar ca sa poti sa cunosti foarte bine cateva si sa sapi adanc dupa sound/ul tau. nu e nevoie de 50 de softuri si plug/inuri. se pare ca sunt unii tipi care pot sa recreeze intr-un synth orice sunet aud... si fac asta pentru ca asculta altfel sunetele pe care le aud (cate oscilatoare? ce fel de unda? defazare? si multe altele sunt intrebarile pe care si le pun). si ei zic ca pentru asta nu iti trebuie 20 de synthuri. cu unul mai complex iti faci treaba.

mare parte din ce se intampla in muzica electronica acum e sub influenta directa si grea a freestyle/ului: daca iti iei un bmx ca sa ajungi mai repede din A in B, sau un skate ca sa te plimbi dand dintr-un singur picior, ai ratat tot spectacolul. e la fel si daca folosesti un synth ca sa apesi pe niste clape/taste ca sa scoti niste sunete gata facute. asta in cazul in care nu te intereseaza armonia ci vrei sa experimentezi in zona de ritm si textura. daca te intereseaza si armonia si melodia trebuie sa vezi cum stai cu talentul. asta e alta poveste. 

pentru live, trebuie sa faci legaturile tale, structura ta, si pe urma sa te exersezi cu un realtime controller, sa apesi pe butoane si sa invarti frenetic la knoburi, sa te transformi intr-un sequencer si generezi secvente de interventie asupra parametrilor care sa fie numai ale tale si sa iti arate skillurile. e pasul doi ca sa poti iesi pe scena si sa ai ceva de aratat. altfel, nu tu dai tu play, ci calculatorul iti da tie play. or ideea in muzica asta electronica e ca in meciurile kasparov vs deep blue: sa arate ca omul e deasupra masinii si o stapaneste indiferent de milioanele de Kb/s ai calculatorului. spectacolul biologiei care proceseaza mai bine decat orice procesor, dansul dintre neuroni si circuite, technooptimismul lui Kurzweil care facea profetii despre Singularitate: momentul in care, ajutata de masini, specia umana va transcende biologia si va deveni ceva fundamental diferit de ce este acum.

Nu exista techno fara autostrada (No fan without autobahn)

Kraftwerk dixit: fan, fan, fan of der autobahn. unul din slagarele techno pop a setat in trei cuvinte o directie optimista de simbioza intre electronica, progres si civilizatie. 

daca insa cantitatea si calitatea muzicii techno e direct proportionala cu numarul de kilometri de autobahn, ce muzica techno se poate face intr-o tara cu o amarata de autostrada construita ca un drum cu doua benzi pentru ca un dictator mort sa ajunga mai repede in satul natal (bucuresti-pitesti)? si cu alta care se termina brusc inainte sa ajunga la destinatia pe care o contine numele ei luminos de autostrada a soarelui? 

un techno in care cand ziceai ca poti sa bagi putina viteza, te gatui din cauza unui accident, fiindca partenerul de trafic a bagat mai multi bani in scule sau vrea sa iasa mai repede din tara cu un proiect care poarta un nume strain promovat pe un blog personal scris in engleza (asta e o lege de bun simt, si de-asta nescrisa: daca nu scrii in limba publicului, nu faci cultura, nici macar underground).

si totusi, pe autostrada asta se inghesuie cum pot cativa technosemioptimisti: 

-un blog in care sunt citate numele sonore din tarile cu multi km de autostrada: reynolds, sherburne & fitzgerlad si care incearca sa faca culturalizare semiacademica intr-un domeniu care se refuza investigatiei academice (de fapt techno se refuza verbalizarii si rationalizarii; e motivul pentru care autechre nu dau nume rationale si inteligibile pieselor lor  - dar asta e alta discutie). 

-un alt blog care rezista eroic pe baricadele unui gen care se plimba intre cluburile din europa (cel putin o facea) pe trei benzi dus si trei intors. o emisiune la un radio cu atitudine care promoveaza un fel de techno shamanism, amestec de experiment, hip-hop si breakbeat. 

-proiecte electro experimentale care seamana cu niste loganuri tunate, pe platforme teoretice obscure si, in mare majoritate, second-hand. 

-plus o inflatie de (euro)dance cu strassuri tip bamboo, care miroase a maclavais de export. un netlabel experimental. 

-doi trei patru bloggeri-artisti sau artisti bloggeri care se promoveaza si ei cum pot, in primul rand prin muzica pe care o asculta. 

-un festival care e mai mult rock decat ro si decat colectiv (no ofense, dar colectiv romanesc - !?). 

-plus alte bloguri care importa masiv de pe youtube productiile si podcasturile sugerate de guru RA like si ascultate prin baruri teutone. 

-si o mare de clubberi urbani si rurali care nu au auzit si nu ii intereseaza de Singularitate.

no autobahn, no techno fun & fan.

PEEP SHOW: Watch ‘The Rebirth of Germany’, a BBC 4 Doc About the Rise and Fall of Krautrock

Un documentar care merita vazut fie si numai pentru simplul fapt ca ilustreaza felul in care o vointa si o platforma artistica comuna au creat un sound nou, diferit de influenta rockului anglo-saxon si in final au ajuns sa schimbe radical muzica pe care o ascultam. "Intre 1968 si 1977 trupe ca Neu!, Can, Faust si Kraftwerk au cautat surse in afara rock'n'roll-ului pentru a crea una din cele mai originale si intransigente muzici auzite vreodata. Toti impartaseau acelasi scop comun - o dorinta proiectata in viitor de a depasi trecutul inspaimantator al Germaniei. Chestie care nu a oprit presa de muzica britanica, obsedata inca de razboi, sa numeasca noul curent Krautrock (Kraut=varza). John Weinzierl de la Amon Duul II spune pe la inceputul documentarului ca vroiau sa fie internationali, vroiau foarte tare sa nu fie anglofoni si sa nu fie germani. Asa ca spatiul a fost una dintre solutii.  Cpt. Picard, au fost altii inainte de al tau space, the final frontier. De vazut cat mai e pe net, pt ca BBC 4 l-a scos repetat de pe vimeo. Razboiul continua.