Mogees - device pentru transformarea gesturilor in sunete

"In this video we show how it is possible to perform gesture recognition just with contact microphones and transform every surface into an interactive board.
Through gesture recognition techniques we detect different kind of fingers-touch and associate them with different sounds. 
In the video we used two different audio synthesis techniques: 
1- physic modelling, which consists in generating the sound by simulating physical laws; 
2- concatenative synthesis (audio mosaicing), in which the sound of the contact microphone is associated with its closest frame present in a sound database.
The system can recognise both fingers-touches and objects that emit a sound, such as the coin shown in the video." (via CDM)

More details: www.brunozamborlin.com/mogees

Interviu: Vangelis la Al Jazeera

Coincidenta. Scriam despre concertul KSiA la Bucuresti acum cateva zile, si am ajuns la Vangelis. Incercam sa inteleg, in urma unei mini-dezbateri de pe fb despre ce e muzica electronica, de ce cred unii ca ea se opreste la Kraftwerk, Jarre, Tangerine Dream, si am ajuns la Vangelis. Citeam despre muzica ambient incercand sa fac o legatura cu spiritualitatea tip new age gen Kitaro si... am ajuns la Vangelis. Recunosc ca desi e un artist gigantic cu o productie gigantica de 50 de albume, am incetat sa urmaresc evolutia lui de prin '80, dupa colaborarea cu Jan Anderson, mai ales dintr-o eroare de apreciere/depreciere (succes comercial = dilutie/coborarea spre cel mai mic numitor comun muzical pentru apel la un public foarte general/autopastisa/etc). Eroare. Am citit biografia lui de pe Wikipedia si am fost din nou frapat de legenda urbana care circula despre el (si care e confirmata) - anume ca nu are nici un fel de studii muzicale. Mai mult decat atat am fost atins de credo-ul lui (care se inrudeste cu al lui Kitaro) ca el e un fel de "transmitator", un "vas" pentru o muzica care se face in afara lui, pe care el o canalizeaza si o considera un instrument de vindecare a lumii. Intr-adevar, generatia aceea de compozitori avea o spiritualitate declarata legata de muzica; au ceva de founding fathers - parinti fondatori - in lumina unei teorii care interpreteaza existenta pe Pamant drept o incarnare pentru a oferi asistenta in dobandirea adevarului cu A mare. (Si e adevarat ca n-as fi putut face asocierea asta scriind despre, sa zicem, Aphex Twin, sau The Chemical Brothers, The Prodigy, ca sa numesc a doua mare generatie de founding fathers pentru IDM/clubbing electronica). Vangelis, in ciuda succesului urias, a fost foarte retinut cu interviurile, foarte rezervat in a vorbi despre viata personala. Dupa douazeci si ceva de ani de tacere, el vorbeste in acest interviu despre rolul muzicii, despre industria muzicala, raportul dintre succes si libertate, the beauty of music vs the chaos of the world, si alte lucruri cel putin interesante, daca nu chiar marcante.
PS. Coincidenta la patrat. In timp ce scriam aceasta postare aveam readerul deschis la un articol recent din Lost in Sound. Articolul se numeste Artist as Shaman.

Coldcut - 'Journeys By DJ" - mama tuturor mixtape/urilor

Am gasit o postare nefinalizata de anul trecut, de cand Ninja Tune a implinit 20 de ani de existenta, eveniment pe care l-au marketat inteligent oferind timp de 20 de saptamani material rar (inregistrari, mixuri, trackuri) celor care se inregistrau pe site. Mixtapeul de mai sus e unul dintre acestea. M-am gandit sa finalizez postarea si sa dau drumul inregistrarii cu Coldcut, care suna cred destul de fresh, cat de fresh poate fi ceva din '90. Dar sa zicem ca e o piesa istorica (click pe share pentru download). Citez mai jos din comentariul Ninja Tune.

"This Ninja Tune giveaway is undoubtedly the ultimate, in both senses of the word. It's one of the very few, truly iconic pieces of dance music, of the type that people still refer to in feverish tones. Despite being only five years younger than Ninja itself, it's an hour of music that sounds every bit as thrilling as it did on its original release. In an age where eclecticism in DJing is once again in vogue, we'd like to respectfully make the point that Coldcut had the idea first.

Welcome then, to Journeys By DJ. The original, the best, the mother of all mixtapes. Taking in a dizzying array of styles (jungle, techno, house, hip-hop, pop and politicised punk all get a look in,) it also features some of the brightest stars in the history of dance-music-worth-listening-to. More than just a mixtape, it was a statement of intent, and stands today as a testament to everything that's possible when music is mixed together.

The JDJ mix cemented Coldcut's reputation as dance's broadest minds and deftest mixers, and planted a seed that is flowering in the work of every DJ today, fifteen years down the line.

This version of the mix is described by Jon More as follows:
"This version was done for the re-issue in 2002. It grew out of the original, but was re-balanced and re-jigged with extra content, and in fact has different tracks in if you listen very closely. I'd call it a reinterpretation of the first. We're happy to give this away on our twentieth anniversary, as it was an important mix for us that marked a pivotal moment of our career so far. Hopefully there will be many more to come!" (via Ninja Tune)

Tracklist:
Philorene 'Bola'
The Truper 'Street Beats Vol 2'
Junior Reid 'One Blood'
Newcleus 'Jam On Revenge'
2 Player 'Extreme Possibilities (Wagon Christ Mix)'
Funki Porcini 'King Ashabanapal (Dillinger Mix)'
Jedi Knights 'Noddy Holder'
Plasticman 'Fuk'
Coldcut 'Mo Beats'
Bedouin Ascent 'Manganese In Deep Violet'
Bob Holroyd 'African Drug'
Leftfield 'Original Jam'
PART 2 — Coldcut - JDJ special
Ini Kamoze 'Here Comes The Hot Stepper'
Coldcut 'Beats And Pieces'
Coldcut 'Greedy Beat'
Coldcut 'Music Maker'
Coldcut 'Find A Way (acapella)'
Mantronix 'King Of The Beats'
Gescom 'Mag'
Masters At Work 'Blood Vibes'
Raphael Corderdos 'Trumpet Riff'
Luke Slater's 7th Plain 'Grace'
Joanna Law 'First Time Ever I Saw Your Face'
Harold Budd 'Balthus Bemused By Colour'
Hookian Minds 'Freshmess (Bandulu Mix)'
Jello Biafra 'Message From Our Sponser'
Pressure Drop 'Unify'
Love Lee 'Again Son'
Red Snapper 'Hot Flush'
Ron Granier 'Theme From Doctor Who'
Moody Boys 'Free'
Coldcut 'People Hold On'

Camera Sambo >> Fabrizio Mammarella/Bogman la Control Club

 Fabrizio Mammarella EXCLUSIVE mix for Pardon My French Radio by Pardon My French 

E claro ca party-urile de miez de saptamana sint pentru o mana de alesi, adica toti cei care lucreaza in schimbul doi, 12 cu 24 sau au pile la sef ca sa isi ia liber a doua zi. Si ca pot iesi exceptional de absolut de bine sau pot iesi absolut imediat din cap. Un party din asta mi-a intrat bine de tot in memoriile afective anul trecut, s-a intamplat tot la Control si a fost organizat tot de Bogman, un om in jurul caruia e un good vibe care se intimpla sa produca efecte din astea. Lucrurile stau si mai bine cand din boxe iese si ceva sunet disco/acid/psychedellic/proto-house, cum se poate asculta din mixul atasat. 

Asadar, questa sera Bogman & trupa scoate barca in larg din nou ca sa se lupte cu furtuna, si la cererea echipajului continua in stile italiano cu Fabrizio Mammarella - pionier al spatiului si erou al sunetului. 

Fabrizio Mammarella e un producator si dj italian care locuieste intr-un teritoriu propriu situat intre electronic disco, dub si psihedelic proto-house. Are productii solo, remixuri si colaborari (cu Kotey, The Emperor Machine, Chaz, Jankel) pentru diferite labeluri ca DFA , Bear Funk, Tiny Sticks, Super Soul, Brontosaurus, Rollerboys ca sa numim doar cateva. In prezent se ocupa cu diferite proiecte: Clap Rules, Telespazio, Filiberto Marmelade si scoate din cand in cand material cu Rodion. 

Good times ahead. 

Facebook Event

Camera Sambo >> Fabrizio Mammarella & Bogman @ Control

( Academiei 19 )

de la 23.00

Leila - Welcome to your life (new album U&I out @ WARP)

WhoMadeWho - Inside World

"WhoMadeWho are back with a new single "Inside World" and this amazing video directed by Lasse Martinussen. You can still buy the limited edition 7" in Kompakt store and their new album "Brighter" will be out on the 27 February!" (via Kompakt)

To Watch: Michal Jackaszek - Dare Glare

"Dare Gale" video is based on super 8 shootings made by Michal Jacaszek and Pedro Maia at Porto and results from the work in the dark room using analogue means of light manipulation of the celluloid and superposition film. The super 8 footage and its manipulation of the film is the starting point of a visual exploration resulting from the interplay of vibrant patterns and the effect of light on the objects.
The manipulation transforms the viewing of the the video into a subjective experience, "the eye of the beholder", and the analogue manipulation leads to imperfections and unexpected results. It starts from the premise of conciliating sensations, uniqueness and unpredictability that begins as an organic entity which can be thus altered by new means. (via Ghostly International)

New Albums: Gonjasufi - MU.ZZ.LE

<‘MU.ZZ.LE’, although short in it’s length, is huge on messages. Political, social and spiritual interpretations that define him as an artist. Written on the road, it was an outlet for Gonjasufi to challenge himself. It’s the response to all the adrenaline, aggression and anger he felt travelling the world, it’s a spectrum of his creativity and a testimony of how passion and determination can often be misunderstood as anger. “There’s a duality that exists and to deny it, is the biggest mistake”.

The albums downtempo strings, soul, hip-hop and crackling haunting vocal stylings are stitched as a running thread throughout each song like a patchwork quilt.> (via Warp.net)

Keep Shelly in Athens live la Club Control. Eveniment marca New Pop Order.

 Keep Shelly in Athens - Our Own Dream by Keep Shelly in Athens 

In 2011, de unde credeam ca grecii (si-)au dat lumii partea lor de contributie in electronica cu cele 80 de albume ale venerabilului parinte fondator Vangelis, internetul electrofil s-a infectat cu un virus, nu chiar cel mai bine pastrat, cu un nume mai mult decat erotic: Keep Shelly in Athens (daca Shelly e numele oitei clonate pentru prima data in istoria omenirii, si daca intelegem prin erotic ce intelege si Woody Allen).

Revolutia va fi hiperreala sau nu va fi deloc

Nu stiu daca jurnalismul de investigatie e o fictiune, dupa cum nu stiu nici daca relatarea jurnalistica a unui eveniment, de orice fel, nu e decat o dublura virtuala a acelui eveniment care incearca sa i se substituie. Stiu insa ca piesa de mai sus poate fi oricand soundtrack pentru acest reportaj, si nu va fi niciodata soundtrack pentru acest text.

Best party in Bucuresti. O experienta subiectiva.

Desen de Esra Roise

Am avut pentru a doua oara in viata experienta pozitiva a unei petreceri dintre cele in care faci infuzie de o stare de nedefinit de mult bine si pace not under the influence, de fapt indiferent de under/not under the influence. Prima a fost la Control, un concert al unei trupe care se va lansa in primavara probabil la Rokolectiv, proiectul lui A.D. cu Ion si nu spun mai mult. Evenimentul a fost neanuntat pe fb, nesponsorizat si pus ca naiba in mijlocul saptamanii. Dupa concertul lor, in care am auzit basi de dubstep cantati pe clape + alte momente de virtuozitate cu foarte multe elemente ludice aka cei trei baieti se distrau facand jamuri foarte energetice , a pus muzica un DJ de la The Chicken Lips girat/invitat de Bogman. Bogman care mi-a zis ca e un party in aer. Si party a fost. Ad-hoc si extrem de memorabil, cu toata lumea dansand, una cu muzica, fiecare in tripul lui dar cumva toti impreuna, ca sa folosesc cele mai la indemana clisee.

Al doilea party a fost cel de Revelion, nu-i dau numele si nu spun nici locul. A fost anuntat pe fb, poate era mai bine sa nu fie, pentru ca alternativa sa fie si mai bine conturata. Poate m-am exaltat prea mult pentru ca am asteptari foarte mici de la evenimente in care e mandatory sa te simti bine, si mai ales de la un Revelion inceput la ora 2:00 cand acasa te asteapta doi copii mici. Poate pur si simplu energia locului, daca exista asa ceva. Dar a fost intens, memorabil si concentrat, si in acelasi timp foarte relaxat si difuz. Cel putin intre 2:00-4:30, cat am stat eu).

In primul rand spatiul era neasteptat de bine: poate primul (post)warehouse party la care am fost. Un studio amplasat intr-o fosta hala industriala, mic, cu un aer foarte intim si friendly in care se intalneau simultan vibe-uri din mai multe epoci: ceva rock, ceva punk, ceva hippie, ceva glamour, ceva foarte hip electronic, retro si cu un touch discret de glam, o tusa de carnavalesc, bine mixate cu muzica din toate felurile. Ca amator de electronica nonDJ si care nu s-a pliat pe cultura cautatorilor de comori sonice, ci a ramas un audiogurmet degustator ocazional de piese puse bine intr-un context, am fost into playlistul din seara aia care s-a dus in niste zone cu adevarat obscure. Cineva mi-a zis ca TrackID-ul de pe Sony Ericsson nu a recunoscut nimic de la un moment dat incolo, desi cunoscatorii profesionisti mi-au zis de niste titluri de piese si trupe; dar asta conteaza mai putin.

Conteaza mai mult ca toata atmosfera era foarte inclusivista, un womb virtual creat din energii care nu pareau ca au ca motor afirmarea ego-ului, sport practicat din greu in forme mai subtile sau mai grosolane la toate intalnirile mondeno-artistice centrate pe muzica. Era ca si cum personalitatea fiecaruia (aia ofensiv-asertiva) ar fi fost aruncata pe cuierul enorm de la intrare in aceeasi gramada cu toate hainele abandonate una peste alta si pe jos (Desi am auzit niste povesti despre o intalnire in jurul unui cui la o masa aflata pe hol in afara wombului, unde s-a etalat cat se poate de macho dotarea din arsenalul masculin al unui adintre participanti, in timp ce un altul avea la buzunarul din spate un pistoleto. Dar: povestea era afara). Si dintr-o data povara si rigorile rolurilor autoimpuse disparusera lasand locul unui dans al interactiunilor intr-o formula mai simplificata, in ton cu dansul naiv-decorativ al luminitelor colorate de pe pereti. 

Poate ca totusi exista niste compensari energetice, sau cum le-ar numi altii ROI (return on investment) la niveluri mai subtile, poate ca nu, cert e ca ce investesti intr-un eveniment si ce vrei sa obtii din el, aia iese. Daca la party-urile sponsorizate asteptarile sunt banii, asta se simte de cele mai multe ori, pentru ca e o scurgere subtila de energie catre altceva. Adica oamenii se intalnesc, muzica e buna, dar rolurile sunt fixe, iar outputul e de cele mai multe ori unul financiar si lipsit de emotie. De unde si fuga multora de evenimente comerciale, sponsorizate, grandioase sau nu, si saturatia de comercial: sunt lucruri care tin de un schimb mercantil. Poti sa ai orgasm si cu fetele de pe centura, dar e un orgasm care implica portofelul si nu toata fiinta posesorului. Asa si cu majoritatea party-urilor: platesti, dar nu intra in schema toata personalitatea ta, ci doar parti din ea. Ceea ce ma face sa cred ca marea majoritatea a petrecerilor sponsorizate e sortita esecului, pentru ca e produsul dubios al unor dubiosi care lucreaza in marketing si care se incapataneaza faca ceea ce se face de cand s-a inventat capitalismul, chestii ale caror rezultate le traim pe pielea noastra acum: transformarea fiecarei particele din noi intr-o ceva monetizabil si cumparabil. Oamenii parca nu se intalnesc ca sa petreaca, ci ca sa fie actori in decorul si settingul comercial pus la cale de unii si altii. De unde si tot felul de dezamagiri. Ma opresc ca sa nu incep sa devin exclusivist cu celelalte petreceri si evenimente si imi doresc utopic ca in anul asta controversat si cu asteptari minime fiecare sa aiba parte de cat mai multe petreceri si intalniri in womb, calde si inclusiviste cu toata personalitatea.