Montgomery Clunk: Mondegreen EP. Un review before the launch.

Nu stiu daca experientele suprarealiste de care vorbeste comunicatul de lansare sau pur si simplu dorinta de a experimenta lucruri noi l-au facut pe Monty Clunk sa iasa din zona de confort wonky in care se afla si care l-a consacrat, dar EP-ul care se lanseaza pe 16 aprilie la Error Broadcast sub forma de vinil de 12" deschide niste usite noi pentru zone noi.
EP-ul se intituleaza Mondegreen, e la streaming liber pe mixcloud, si contine 5 piese, dintre care una a facut parte din pachetul de promovare a noului material. Cu un titlu ca mondegreen, fenomen de perceptie acustica care deformeaza contintutul original al unui vers pentru a construi o versiune inteligibila dar mai putin plauzibila decat originalul, orice voi scrie despre acest EP va putea fi folosit impotriva mea, pentru ca e o invitatie la o reascultare gresita. Am fost surprins sa il ascult pe Monty abandonand beaturile fracturate si simpatice de hip hop wonky si schiop, in care trebuia sa asculti cu respiratia oprita ritmul pentru a percepe complicatul pattern al beaturilor. Dupa cum am fost suprins sa il vad lasand deoparte toata acea tehnica de productie care facea ca piesele lui sa respire si sa inspire conduse de beat, pe care m-am intrebat multa vreme de unde o scoate (poate un side chaining), lasand pana la urma misterul de productie sa ramana mister. Era o zona confortabila zic pentru ca se auzea din spatele ei un Monty stapan pe ce face, iar ce facea era exact construirea unui spatiu paralel cu lumea, un refugiu dincolo de dramele zilnice, un loc de joaca, cartoon like, al unui tip de estetica sonora cu o frumusete stranie si aglomerata pe care l-am asociat mereu, nu ma intrebati de ce, cu artificialitatea lumii din Avatar.

Ei bine, toate aste sunt lasate in spate de Mondegreen, o varianta acustica ludica pentru trompe l'oeil, un material care propune o eroare de perspectiva si te face sa te simti plimbat dintr-un spatiu sonor in altul, fiecare piesa creand o asteptare pe care urmatoarea o tradeaza, sau mai bine zis nu o onoreaza. Cineva descria mai demult beatul de wonky/hip hop instrumental ca fiind similar cu zgomotul facut de o pereche de pantofi sport pusi in masina de spalat. Acest tip de beat e abandonat complet si il vedem pe Monty punand fiecare beat la locul lui, in mod precis, aproape quantizat. Elementele sonore din care se construieste acest material e deosebit in sensul ca mizeaza mult pe un fel de estetica nouazecista, cu snare rolluri seci militaresti si multe elemente de rave music (in principal accelerari de beaturi si pitch shifturi pe voci) dar si cu lead-uri g funk. Pare o intoarcere jucausa la entuziasmul acela primitiv al rave-urilor si electronicii din anii '90, la care Monty face, poate nu intamplator, o referire textuala, sampland o bucata din "Dub be good to me" a colectivului Beat International, infiintat de Norman Cook/Fatboy Slim.

EP-ul se deschide cu un intro programatic, Problem in the machine, un sound de cutiuta muzicala organica ce se deazacordeaza treptat pana la final. Daca te astepti dupa asta la ceva in care armonia si melodia sa fie rejectate, ei bine, te inseli. Urmeaza partea cea mai suprinzatoare a materialului, piesa  mea favorita care foloseste din plin un arpegiator (good job, Monty) trance like si glorios, care ar fi fost de nicaieri daca Monty nu l-ar fi balansat cu toata sustinerea vocala din spate (veveritele Chip & Dale care ovationeaza entuziaste de-a lungul piesei). Urmeaza cea mai dark piesa a EP-ului, Enter the wardrobe, cu un aer de g funk la antiteza cu o textura sonora creata dintr-un voce coborata foarte mult pana la a o face ininteligibila. Faerie fire e piesa care aminteste cel mai mult de acel Monty atent la a crea detalii abstracte si feerice dintr-o lume personala in care el e The Intelligent Designer. Si care piesa a fost promovata inainte de lansare pe XLR8R, respectabilul blog american de muzica electronica unde Montgomery Clunk este unul dintre singurii artisti romani (daca nu chiar singurul!) listat ever (anyway, e si meritul marketingului bun al Error Broadcast).

Daca o reteta de succes a muzicii electronice adjudecata de Generatia Revolutie a economiilor emergente (Monty are 23 de ani, deci s-a nascut exact in 1989) este entuziasmul molipsitor si imbratisarea tehnologiei in toate aspectele ei - despartita printr-o linie foarte subtire de bulimia acustica si overloadul sonor (acel maximalism cu care a fost etichetat Rustie, dar si Monty - cel mai minimal dintre maximalisti), acest entuziasm respira in toate piesele de pe Mondegreen. Nu mai e insa entuziasmul incetosat de mistica Ecstasy al anilor '90, nu e nici replierea intr-o zona care refuza realitatea asa cum e ea pentru a crea o varianta feerica a ei (vezi Monty din Superbus, materialul anterior), ci o varianta autoparodica, de un optimism cartoon-like bine temperat, un fel de Chip&Dale on E on bass music. Poate ca Monty a inteles din ultimul an in care a fost expus concertelor la scara mai mare ca trebuie un anumit tip de beat si mai ales un tip de energie exploziva, mai putin reflexiva, abstracta si texturata care sa tina in priza o sala si sa faca party-ul sa curga. Cert e ca reuseste sa se autodepaseasca, cu aceeasi energie si umor autentic D funk care l-au consacrat. Where D stands for Dristor.

Sambata, 14 aprilie, cine nu e out of town are ocazia sa faca pe viu testul basilor din noul material, la concertul de lansare Mondegreen din Berlin Club. Raman recunoscator cui o sa imi spuna ce impresie i-a facut. 

P.S. Am un mini interviu cu Montgomery de care nu sint multumit si care cred ca nu ii face cinste unui maximalist asa volubil ca el. Din pacate a fost ocupat si nu a avut timp sa raspunda la toate intrebarile mele, sper sa o faca dupa ce se linisteste cu lansarea.

>>> Error Broadcast / Montgomery Clunk Soundcloud / Club Berlin / Facebook event. <<