20131215

Made in RO: The Draculaz - Drive It Like You Stole It



Adam Whittaker, producator englez bald & bold relocat la Cluj, unde i-a produs printre multi altii pe Grimus, Luna Amara, Toulouse Lautrec si Omul cu sobolani  la SpaceRay Music, si-a pus mainile pe The Draculaz, pentru care a inregistrat si mixat doua piese anul trecut. (Inainte de a se muta in Romania, Mr. Whittaker i-a produs pe Peter Gabriel si Amy Whinehouse si are vreo doua discuri de platina la activ).

"Drive it like you stole it" este una dintre piesele The Dracullaz: o bomba electro-rock, cu energie de garaj, cu versuri sincopate si atitudine hit the road. Vocile vin de la Aminda si Bogdan, doi membri Grimus, materialul e o inregistrare retro a unui concert televizat (aparent) intr-o colorata epoca '70s. Absenta definitiei in video face un contrast al naibii de bun cu definitia de bisturiu a piesei, in care o secventa infectioasa de synth analog traforeaza mixul ca sa se lipeasca de urechi si sa te faca sa dansezi ca doamnele din videoclip. Asteptam cu interes tot albumul.


20131214

Karpov not Kasparov a lansat Soundtrack for a game of chess (part two)






La doi ani de la lansarea "Soundtrack for a game of chess", KarpovNotKasparov lanseaza "Soundtrack for a game of chess (part two)".



Karpov not Kasparov este un proiect nascut in 2009 ca un joc muzical de reactie si contra-reactie intre un drum machine si un synth vintage. De-a lungul anilor au folosit mai multe variante ale numelui ca Karpov vs. Kasparov, KarpovKasparov sau Trio Karpov Kasparov. Duo-ul a incorporat de atunci un artist vizual si doi performeri de dans contemporan. Asa a rezultat un act teatral experimental ce se intampla pe loc cu soundtrack-ul in timp real.

Multe din aparitiile de pana acum au fost in locatii mai degraba neconventionale ca o frizerie, o biblioteca publica, un sanatoriu de batrani, toaleta unui restaurant sau un magazin de pantofi. In toamna lui 2011 Local Records a lansat EP-ul denumit "Soundtrack for a game of chess". In scurt timp EP-ul a fost declarat printre cele mai bune materiale discografice ale anului de catre Radio Romania Cultural si Radio Europa Libera si a fost declarat "Albumul lunii" de catre Vice Magazine. In primavara lui 2012 trupa a avut o serie de concerte live a caror energie a fost marita de prezenta pe scena a unei baterii live. In toamna aceluiasi an trupa a fost intr-un turneu european in Budapesta, Viena si Berlin urmate de Chisinau si Sofia in primavara lui 2013.

EP-ul se poate asculta si downloada gratuit de la acest link: http://localrec.ro/?p=2797


20131211

Plurabelle (w/ Fierbinteanu): a dark kind of Lindo in a special kind of limbo



Ultimul album lansat de Plurabelle la Local Records in decembrie 2012 era de fapt un EP pe care la vremea respectiva l-am perceput ca fiind al unui jurnalist intelectual si sensibil, care face jocuri intertextuale autodidacte folosind arsenalul de acum obisnuit al producatorului de dormitor: laptop, ableton si midi controllere.

The Ropes, pentru care experimentalistu' punct ro a facut si un concurs de remixuri este favorita lui Boing Bum Chak de pe acel EP, pentru melodicitate, constructie, sequencing si cerebralism nostalgic care impleteste layere peste layere de synthuri direct in siajul Kraftwerk. Piesa era cumva esenta acelui fals perceput Plurabelle: sunet curat, arpegii, minimalism de orga casio cu profunzimi de 2012. Rapelul la Joyce m-a atins fara doar si poate, pentru ca scotea muzica din contextul functional al scenei de dans unde se intampla de fapt cam tot ce e interesant in muzica electronica.

Piesa Phantom Pyramid lansata in martie 2013 (si pe care nu o mai putem vedea/asculta acum nicaieri pentru ca va aparea probabil pe albumul anuntat la Stellar Kinematics in 2014) adauga brusc un layer de voce straniu/strain de soundul relaxat de bedroom al lui Money, Blood & Light, EP-ul de debut. Oricat de in cautare de directie ar fi fost la acea vreme Plurabelle (Alex Bălă), sunetul angoasei era ceva strain de ADN-ul muzical imprimat in cele doua materiale lansate solo pana atunci. Propria lui cautare se facea muzical (si poate si la alte niveluri) ca intr-un fel de out of body experience, fara framantari si convulsii interioare manifeste.

In cluburile din Bucuresti, Plurabelle a devenit pe tot parcursul anului care a trecut o prezenta constanta, in general in formula Plurabelle & Fierbinteanu. Intre timp, fuziunea s-a facut cu Cristian Fierbinteanu iar Plurabelle e luat acum de toata lumea ca un duo, ca si cum azi ar incepe istoria. Am luat sapa jurnalistica abandonata de Alex Bălă si am inceput sa dau la o parte mormanele de flyere, afise si stiri recente ca sa documentez mai bine aceasta asociere (si totodata si ca sa inteleg mai bine fenomenul Fierbinteanu).

Si am aflat ca back to 2009 exista o trupa numita Replace compusa din Cristian Fierbinteanu (bass), Gabriela Fierbinteanu (voce), Alex Bălă (keyboards) si Bogdan Stamatin (chitara). Trupa canta rock (alternativ, sa zicem), respira un aer dens nouzecist, un joy de vivre simplu de exploatat prin muzica ("... hai sa ne bucuram, sa schimbam lucruri impreuna… It is time to sing along!" - spunea solista intr-un mini clip de prezentare), etala un ethos studentesc optimist, ironic si refractar la categorisiri de genuri, lucru firesc cata vreme cineva a numit ceea ce faceau "punk corporatist". Trupa Replace a scos un singur EP, numit Maxiglass, in 2010, pe care figurau patru piese, dintre care toate se pot vedea pe contul lui Stamatin, chitaristul trupei care era si este de fapt regizor.

Rock, regie, jurnalism: e o combinatie fatala, iar combinatia se anunta tare si insistent. Lansarea s-a facut cu multe teasere, in regie proprie, interviuri, si un apetit pronuntat pentru cabaret si show. Intre timp, prin 2011, anul in care trupa isi inceta activitatea, Bogdan Stamatin isi incepea la randul sau cautarile cu proiectul "Important (what is)" . Ce e important? "Important Videoshow is a handmade video project starring people we meet, answering a simple question: "What is important?" Every Thursday, a new episode is added." 

Acest proiect are muzica facuta de Alex Bălă iar primul episod il prezinta pe Alex Bălă care descrie ce este important pentru el. Si care proiect, inainte sa se opreasca in Danemarca cu al patrulea sezon, pleca incet in lume poposind inca odata la vechii colegi de trupa.

Nu stim de ce trupa s-a destramat, poate a fost doar un scurt moment in cautarile personale care s-au intersectat in anul de glorie al Replace. Cert e ca ADN-ul trupei descris mai sus (rock, show, regie, jurnalism, iconoclasm si usoara atitudine anti) a ramas haina de sub noua haina a fiecarui proiect generat de fostii membrii, proiecte care inca isi cauta identitatea.

Se datoreaza acestui ADN destramat si albumul scos de sotii Fierbinteanu la Local Records, la patru luni dupa materialul solo al lui Plurabelle. Albumul Silence as Beauty il vad mai mult ca pe materialul de studio si experimente fara o directie anume a lui Cristian Fierbinteanu, mai mult decat un material omogen al cuplului, avand in vedere ca Gabriela Fierbinteanu apare pe doar 3 piese din 12.

Cristian Fierbinteanu a preluat directia experimentala, s-a urcat cu picioarele, bassul si computerul in field recorderele si casetofoanele intalnite in cei 13 ani datati de materialul sus-amintit, si s-a jucat cu tot ce i-a cazut la indemana. Dar nu fiindca ar avea ca demers si punct de plecare pe John Cage, asa cum cred ca a interpretat gresit Paul Breazu intr-un articol elogios din Dilema. Zgomotul nu este de aur, este doar o statie de trecere catre o permanenta cautare de sine, ce vizeaza poate o Nirvana personala a tacerii. Pe langa faptul ca materialul anterior "Love goes round in circle" este un dublu album continand piese structurate dupa formulele songwriting-ului clasic, cu versuri, strofe si refren.

Este in Fierbinteanu (si numele i se aplica perfect ca un nume esential de scena creat, nu primit) un soi atitudine ludica, un fel de histrionism pseudo-coleric razbate din declaratiile lui, cuplat cu o atitudine justitiara fata de muzica facuta de cei apropiati. "Demersul meu vizual hetero-gay-pride-kitsch, regizat de Quentin Stamatino, este bun si vrea sa spuie ca uneori nu ne dam seama ca muzica are capacitatea de a ne face sa fim altcineva, daca e buna si frumoasa" spunea demult Fierbinteanu. Aceasta dorinta de a fi altcineva pare driverul nr.1 al tuturor celor care au destinul legat in trupa Replace si in special a lui Cristian Fierbinteanu, artistul.

Si acestei permantente miscari inainte spre a fi altcineva (dar in comun) face ca Plurabelle sa se lanseze acum ca un duo. Intr-o epoca in care H&M pune pe tricourile copiilor cranii de pirat facute din bilute de diamant, si in care craniul in toate ipostazele lui pare the new black, Plurabelle, cu un Fierbinteanu care ii ia la propriu fata lui Alex Bălă in videoclipul realizat (tot) de Bogdan Stamatin, prezinta un nou fel de "frumos"/dragut domestic, intr-o dragalasenie luata de unii ca horror.

Beatul aminteste vag de primele materiale ale lui Andy Stott, cavernoase, slow zombie club music la 110 BPM, dar familiaritatea se opreste doar aici. Spre deosebire de techno-ul disfunctional al lui Stott, care reprezinta o dubla ipostaza a lui getting old (imbatranire a culturii techno si avansare a scenariilor distopice care nu prevad nicio mantuire prin masini si pastile, dar si o imbatranire a lui Andy Stott ca persoana, persoana care simte in trecerea anilor acumularea prafului ca si descompunere existentiala, proces pe care il priveste cu nostalgie), beatul fals de techno din piesa Lindo nu e un carlig pentru club, ci doar o noua structura ritmica pentru acelasi spirit rockist alternativ.

Nu e o cautare a ritmurilor subtile in diferite straturi de memorie prafuite, dupa cum zic versurile mantrice: "Hurricane after huricane, I hear your soft voice calling me back home every day/ Hurricane after huricane, I hear your soft voice calling me back home now and then". E mai degraba acolo spectrul amenintator al unei pierderi, poate de identitate, poate de sens, poate de directie si de relatii personale. In lungul travelling continuu in care este filmat videoclipul, cei doi artisti merg cu spatele dar nu spre cautarea unei origini comune, ci ca o entitate care bantuie un loc domestic familiar cu care este intr-o relatie de univers necoplanar.  O dubla entitate ratacita in vietile de apartament ale unor personaje care se indeletnicesc cu gesturi care din perspectiva inversa a protagonistilor par trucuri. Vorbim si aici de muzica pentru ritualuri personale extreme, dar nu de integrare, ci de separare.

Un sunet ca de didgeridoo deschide piesa pentru primul minut, dupa care peste beatul amintit se aseaza un hook melodic si ceva programming la o seceventa de acid, dar toate elementele astea minimale nu se articuleaza intr-un vehicul techno obisnuit care te ia dintr-un punct A si te duce intr-un punct B fara sa incerce sa iti spuna ceva. Cu piesa Lindo, Plurabelle vorbeste acum limba angoasei, a unei angoase temporare si cu aer dragut (lindo inseamna dragut), pe care o intelegem uneori si pe care nu o intelegem de fapt foarte bine. Sunt curios carui context se adreseaza muzica: pare o piesa pentru un limbo situat undeva intre dezagregare de club si dezagregare domestica, care are partial o legatura misterioasa cu identitatea.


20131124

For The Record: o carte de dialoguri esentiale despre muzica




Pentru a marca momentul implinirii a 15 ani de existenta si al recunoasterii globale ca una dintre cele mai progresiste institutii din peisajul muzical contemporan, Red Bull Music Academy a lansat For The Record, o carte de dialoguri esentiale purtate intre personalitatile muzicii contemporane care au schimbat pentru totdeauna felul in care se face si se asculta muzica.

Cu toate ca este o carte plina de istorie vie, For The Record nu este o carte de istorie, dupa cum nu este nici o simpla insiruire de texte abstracte despre o muzica facuta sa te miste. For The Record a dus mai departe ideea care a facut ca Red Bull Music Academy sa preia stafeta in ceea ce priveste dialogul global al muzicii. Asa cum la fiecare editie itineranta a Red Bull Music Academy, desfasurata mereu in alta capitala a muzicii globale, legende consacrate se intalnesc cu artisti emergenti pentru a crea noi structuri si noi hibridizari, For The Record aduce fata in fata, de fiecare data in alt oras, personalitati care altfel e putin probabil sa se fi intalnit vreodata in acest fel si cu acest scop.

Pe scurt, For The Record reuneste 15 conversatii purtate de diverse personalitati, in diverse studiouri din Amsterdam, Paris si New York. Daca este fascinant sa descoperi urmele lasate de generatii anterioare de muzicieni in piesele contemporane, este cu atat mai fascinant modul in care For The Record modereaza dialogul dintre greii industriei, in care fiecare partener de discutie implicat aduce propria istorie si propria amprenta in chestiuni diverse ca live performance, intrumente/interfete, conceptualism sau drumming si ritm.

Este o ocazie si un specacol rar - si probabil irepetabil - sa asisti la consemnarea intalnirii dintre membrii Buraka Som Sistema, rezidenti in Lisabona, si un ambasador al traditiei muzicale si culturale africane de talia lui Mulatu Astatke, parintele etiopian al Ethio-jazzului. Sau... sa fii martor la intalnirea unicat dintre Jaki Liebezeit, bateristul colosului krautrock Can, recunoscut pentru stilul sau metronomic perfect calibrat, si Bernard Purdie, unul dintre cei mai influenti si inovatori exponenti ai funk-ului, omul creditat pentru a fi colaborat, printre multi altii, cu The Beatles, James Brown, Dizzy Gillespie si Cat Stevens.

Rand dupa rand si fila dupa fila, For The Record deschide o lume fascinanta creata special pentru acest volum de conversatiile dintre Modeselektor si Mikky Blanco, Ben UFO si DJ Harvey, Robert Henke si Tom Oberheim, Matias Aguayo si Sly&Robbie, Benny Ill si Moritz von Oswald, Nile Rodgers si Martyn Ware, Gareth Jones si Metro Area, Cosey Fanni Tutti si Nik Void, Just Blaze si Paul Riser, Carsten Nicolai, Olaf Bender si Uwe Schmidt, Herny Chandler si Patrick Adams.

In plus fata de aceste conversatii, jurnalisti de top, printre care Philip Sherburne, Joe Muggs, Jeff ‘Chairman’ Mao si Sheryl Garratt, contribuie fiecare cu eseuri despre fiecare dintre personalitatile implicate. Impreuna cu vizualurile, fotografiile si designul grafic impecabile create de Chris Rehberger de la agentia Double Standards, cartea este una dintre cele mai pline de substanta publicatii despre starea curenta a muzicii si a industriei muzicale.

For The Record poate fi cumparata online aici.

20131114

(Imbatranesc la fel ca) Matthew Dear/Audion: Motormouth

Imbatranesc or what dar mai nou am o rezonanta acuta si speciala fata de orice piesa din categoria 4:00 A.M. si un soi de empatie aparte pentru Matthew Dear aka Audion.

Un interviu facut in Berlin cu ocazia lansarii penultimului sau album spunea ca Black City aduce un sound despre tot ce nu este muzica electronica: "Getting older, getting tired, saying more with less. Playing it a little bit slower."

Cum ziceam, am toate motivele sa rezonez, iar cand Matthew Dear se apuca de loopuri in calitate de Audion si face piese de techno hard cum e cea de mai jos, pentru ora aia speciala in care peretii transpira si fac bloc comun cu muzica, cred ca exista un fel de a-ti trai imbatrinirea/maturizarea pe care il am aparent in comun cu domnul de mai sus si de mai jos: dihotomic impartit intre zgomot si tacere, pentru care e nevoie de momente de contemplatie separate.

Iar acum ca e aproape 4:00 a.m. e momentul contemplatiei zgomotoase a peretilor transpirati ai vreunui oricarui club in care nici nu mai conteaza daca o sa ajung. Vorba lui Shere, clubul din capul nostru.





20131102

RBMA prezinta: Ada Kaleh, lansare la Colectiv

Invitati: Throwing Snow, Astroboyz, Gerd Janson, ViLLΛGE, Arme.

Red Bull Music Academy, zana buna si vrajitorul din Oz al dialogului global al muzicii, entitatea ce propulseaza pe scena mondiala toate talentele nedescoperite ale comunitatilor virtuale, prezinta un eveniment care ii aduce in fata publicului fix pe cei mai reprezentativi artisti care au absolvit anul acesta editia a 15-a a Academiei care a avut loc la New York.

Sunt artistii unei noi generatii care reuseste, poate pentru prima data in istorie, sa se exprime la fel de bine in cel putin doua medii artistice, folosind limbaje diferite. Si nu va ganditi la ceva abstract, nu, pentru ca acesti tipi crescuti de Youtube si Boiler Room, Ableton si Internet 2.0 (si, desigur, ceva facultati, mastere sau studii DIY), si-au acordat instrumentele si sensibilitatile la propriul lor puls, care suna al naibii de bine, de intelectual si de visceral in acelasi timp.

Pe scurt, daca, in regatul unit al muzicii electronice - unde suntem mai conectati ca niciodata la chiar pulsul viitorului, reinventat din franturi de trecut-prezent si din colaje de identitati artistice remixate si multiplicate intr-un joc de oglinzi in care realul devine din ce in ce mai virtual - ar exista un bal dat in cinstea acestor noi cavaleri ai explorarii sunetului de catre omul augmentat de tehnologie, Alexandra Pirici aka Ada Kaleh ar trebui sa fie gazda de onoare, Throwing Snw si Astroboyz, colegii ei de Academie, maestrii de ceremonie, iar invitatii alesi unul si unul din crema anului care trece. De aceea evenimentul se cheama cum se cheama, o lanseaza oficial in Romania pe Ada Kaleh, e pe 2 noiembrie si sigur nu va fi ultimul bal (de gen:)

Mai sofisticati, mai talentati, mai conectati, artistii care o vor seconda pe Alexandra Pirici/Ada Kaleh in aceasta seara, in nici o ordine particulara, sustin cu brio noul trend, fie ca ofera o viziune proprie a ceea ce ar trebui productia si versiunea live a muzicii electronice de azi, fie ca aduc o varianta originala si irezistibila a melanjului de piese rare, referinte reverentioase la clasici si sonoritati care vin din cele mai fierbinti zone ale muzicii de dans contemporane.
mareste


ADA KALEH (RO)
Biografia proiectului Ada Kaleh s-a tesut rapid in textura muzicii globale: la putin timp dupa lansarea acestuia intr-un cerc restrans de prieteni, Alexandra Pirici a debutat live direct la New York in cadrul Red Bull Music Academy. Serios-neserios (pagina contului de facebook se numeste Ada Kaleh with Beard), proiectul sau este o explozie de pop electronic deconstruit in forta de o artista care a luat-o sistematic pe langa cararile batatorite ale productiei de muzica de gen. Alexandra reuseste sa faca atat boxele cat si spiritul sa vibreze, cu versurile si vocea ei alien like descoperind o alta persona decat cea cunoscuta publicului pentru performance-urile in care socialul se intalneste cu politicul, iar arta monumentala si clasicizanta cu ironia, auto-ironia si cultura urbana.
Ada Kaleh live in the Boiler Room NYC
Red Bull Music Academy Radio: Ada Kaleh live
Soundcloud
Facebook


THROWING SNOW (UK)
Ross Tones aka Throwing Snow a absolvit in 2013 editia a 15-a a Red Bull Music Academy New York, dupa ce in 2012 si-a lansat primele doua materiale discografice, EP-urile Clamor si Aspera, la noul sau label Snowfall. Se poate lauda cu aprecierea unora ca Thom Yorke sau Giles Peterson pentru crearea si explorarea unor peisaje sonore vibrante, stranii si in acelasi timp reconfortante. Combina faimliarul si nefamiliarul in muzica pe care o produce, folosind mult field recording, elemente de folk, world music si electronica, la care adauga esenta emotionala estrasa din stiluri apuse. Cand nu creeaza genul de trackuri de club care fac barurile sa vibreze, mixeza ca DJ, isi conduce propriul label si lucreaza la una din cele mai solicitate agentii de consultanta in muzica din Soho. Unul din lucrurile pe care acest fost student in astro-fizica le intelege mai bine decat multi altii este ca desi un cantec este o borna care trimite atat inainte cat si inapoi, cautarea continua la infinit.
Throwing Snow Live in the Boiler Room
Red Bull Music Academy Radio: Throwing Snow live in the Boiler Room
Soundcloud
Facebook


ASTROBOYZ (ES)
Pentru ca tot am mentionat mai devreme domeniul astro-fizicii, urmatorul pe lista este un inginer de sunet din Galicia, coleg de Academie cu Ada Kaleh si Throwing Snow, care s-a mutat in metropola Barcelonei acum cativa ani si care poarta numele Astroboyz. Original un punk rocker, Alexandre si-a inceput proiectul Astroboyz in 2007 si a lansat pe Internet diverse piese pana sa ajunga sa se combine cu Struments Records pentru primul sau 12”, Pianobatacazoo. Astroboyz are un fetish special pentru soundtrackurile de film, a studiat compozitia de film la Universitatea de Muzica din Barcelona, si este un multi-instrumentist care a absorbit mai mult decat influentele obisnuite, astfel incat trackurile sale cu linii de bass tropical programat si sintetic sunt abil insotite de orchestratii si aranjamente subtile. Daca ai visat vreodata cu ochii deschisi la un viitor apocaliptic in care robotii se lupta cu robotii, fii convins ca arheologii de maine vor sustine ca Astroboyz a prevazut demult totul, cu singura diferenta ca profetiile lui au forma trackurilor si pot fi dansate.
Astroboyz DJ Mix @ Boiler Room
Red Bull Music Academy Radio: Astroboyz @ BoilerRoom NYC
SoundcloudFacebook


GERD JANSON (DE)
Gerd Janson este unul din cei mai iubiti membri ai echipei Red Bull Music Academy, un DJ inzestrat cu capacitatea de a dezgropa raritati care fac soldurile sa fie zguduite de cutremure iar sprancenele iubitorilor de muzica sa se arcuiasca in extaz. Fost un scriitor frecvent pentru revistele Groove si reviste Spex, Gerd Janson poate fi gasit deseori in juice barurile din aeroporturi, ca parte a circuitului DJ-ilor internationali. Iar asta mai ales atunci cand nu scoate releasuri semnate de Move D, Radio Slave, Tensnake si altii asemenea la propriul sau label Running Back.
Gerd Janson live @ Boiler Room Madrid
Facebook


ARME (RO)
Cel mai nou proiect Origami Sound si singurul live-performance based, duo-ul bucurestean ARME ii are ca membri pe Arapaima - Robert si pe EMPT - Bogdan. Probabil cea mai pertinenta si relevanta colaborare dintre doi artisti OS, ARME se bazeaza pe prietenie si gusturi comune in tot ce înseamna muzica exceptionala de club la nivel international. Influentele lor vin atat din techno si house cat si din diverse nise ale muzicii electronice, de la Jersey club pana la ballroom. EP-ul lor de debut urmeaza sa iasa pe 28 octombrie la Origami Sound.
Facebook

VILLΛGE (RO)
Desi pe internet s-a zvonit un timp ca ar fi un producator misterios din Catalunia sau Rusia, ViLLAGE este de fapt Vali Dragomir din Galati. Primele lui piese, Takeover si Dive (2012), au explodat peste noapte pe cateva canale YouTube binecunoscute (Majestic Casual, Eton Messy, Tammy Szu) ca sa ajunga rapid in atentia celor de la BBC Radio 1 si ulterior la nume ca Henry Saiz, 123MRK, Cashmere Cat, Toyboy & Robin, Adventure Club sau Asa, cu care a colaborat ca remixer. In 2013 ViLLΛGE a avut o serie de gig-uri la festivaluri autohtone importante ca Electric Castle, Rokolectiv sau Mioritmic si peste 18.000 de fani i-au devenit followeri pe soundcloud. ViLLΛGE urmeaza sa plece in curand intr-un mini-tur in UK, dupa care va incepe sa lucreze la noul sau EP.
Facebook

Ada Kaleh (RO) - live
Throwing Snow (UK) - live
Astroboyz (ES) - live
Gerd Janson (DE)
ViLLΛGE (RO)
Arme (RO) - live

Colectiv Club
Str. Tabacarilor nr. 7
2 noiembrie, ora 22:00
Intrare: Gratis < 23:00 > 20 Lei

20131028

Acum fix 2 ani

"Dincolo de orice jonglerii semantice despre cat de buni sunt artistii pe care ii promovam, cat de seriosi suntem noi in business-ul distractiei sonore de weekend, si ce pas semnificativ a insemnat aparitia inca unui brand de evenimente in aglomerata scena a clubbingului bucurestean, o sa lasam perdeaua de cuvinte deoparte ca sa avem o mica discutie colocviala despre muzica electronica si party-uri. (Ca niste buni chinezi ce suntem stim ca orice party intra mai bine dupa ce digeram cadrul conceptual in care acesta se desfasoara).

Exista o limita de competenta aplicabila muzicii? Noi credem la modul cel mai onest ca nu exista, dar sigur exista o limita de afinitate pentru muzica.
Vom mai aduce, vedea si asculta artisti si dj care forteaza barierele sonice si exploreaza noi teritorii de texturi ritmice geniale si demente, dar sensibilitatile noastre vor ramane fidele soundului in care am crescut.
Noi suntem the children of the '90s, the other '90s, cei cu acid si house si techno bang bang.

Partyurile pe care le consumam acum dietetic sunt, metaforic vorbind, copiii domestici si adultii asezati ai anilor '90. Ceilalti ani '90.
Acidul s-a diluat, technoul s-a filtrat, house-ul a devenit mai tipator-plasticos, genurile s-au elaborat si au devenit mai sofisticate, dar prima oara am vibrat pe soundul rebel si frust de drum machine si pe liniile de bass squelchy ale 303-urilor si 808-urilor cazute in mana unor nebuni care visau sa schimbe lumea prin raveuri uriase. Acid house is our first love. Care nu se uita. Daca ar fi dupa noi am decreta anul 2012 the acid revival year. Pana si mayasii ne livreaza informatii pentru asta. Dar perioada marilor etichete s-a incheiat si ne-am gandit ca e mai potrivit sa facem altceva.

Go acid."


By Boing BumChak
(★ CirCus la 1 an ★)

20131013

S-a lansat "Enciclopedia muzicii electronice romanesti" de Septimiu Moldovan

Septimiu Moldovan a reusit ce si-a propus cu multa vreme in urma: sa adune informatii despre muzica electronica romaneasca si sa publice o carte. Deocamdata doar in format electronic, costa simbolic 1 USD ("profitul" va fi directionat catre tiparirea pe suport fizic) si se gaseste la adresa http://www.scribd.com/doc/175633596/Enciclopedia-muzicii-electronice-romane%C5%9Fti-S-Moldovan.

E cartea unui pasionat, scrisa si conceputa in regim DYI, cu aparat critic si conceptual apartinand 100% autorului.  E viziunea democratica a ascultatorului asupra materialului pasiunii sale, nu viziunea obiectiva sau stiintifica a muzicologului detasat de obiectul studiului. Asa ca daca veti gasi lucruri cu care nu sunteti intru totul de acord, veti trece usor cu vederea, avand in vedere dimensiunea impresionanta a volumului de munca depus si unicitatea demersului. Septimiu a identificat "sase etape cronologice, desfasurate intr-un spatiu temporal ce totalizeaza 47 de ani". Iar cartea contine nici mai mult nici mai putin de 223 de biografii fiind scrisa cu sprijinul a 266 de artisti.

Autorul si-a inceput activitatea prin intermediul blogului electroblogro.com,  pe care intre timp l-a abandonat, si a reusit ceva ce putini o vor mai face: sa intre in legatura cu toti artistii de gen si sa creeze o platforma prin intermediul careia acestia sa poata dialoga peste generatii cu publicul de acum. Pe tot parcursul unui an de zile (2012), muzica electronica romaneasca a avut un spatiu care i-a adunat la un loc pe toti artistii care activeaza in prezent si le-a dat posibilitatea sa ajunga la un public la care Facebook-ul nu poate ajunge. Nu mai exista asta ceva in prezent; dupa disparitia electroblogro.com scena de electronica s-a atomizat din nou si a pierdut radarul care incerca o viziune totalizatoare.  Cu atat mai mult cu cat nu exista presa specializata pentru asa ceva, nici macar la nivel virtual. Merge mai departe si asa, dar parca lipseste ceva.

Daca unele dintre numele prezentate apartin unor artisti din generatia veche care au fost deja consacrati (compozitori ca Iancu Dumitrescu, Aurel Stroe, Dinu Petrescu, care au scris lucrari de pionierat in domeniul muzicii electronice culte, sau artisti ca Adrian Enescu, Florian din Transilvania, Doru Caplescu etc.), intre reprezentantii generatiei contemporane aduse in discutie de Enciclopedia lui Septimiu probabil ca vor fi unii care nu se vor bucura de recunoasterea timpurilor viitoare. Istoria pe fast forward care se scrie acum mai are putin de lucru la validarea sau invalidarea lor, daca nu a si facut-o deja. Sa nu uitam ca traim in acea perioada in care fiecare isi are partea lui de 5 minute de glorie. Cu toate acestea, viziunea integratoare a autorului i-a gasit fiecaruia locul pe care si-l merita, cel putin in constiinta lui Septimiu si in perceptia acestuia asupra scenei.

"Enciclopedia Muzicii Electronice Romanesti" va ramane o lucrare de referinta, si o invitatie la o explorare cel putin interesanta a acestei zone. Informatia pe care a coagulat-o nu isi va mai gasi multa vreme un arheolog si documentarist care sa o dezgroape din cotloanele internetului si sa o faca publica. Meritele apartin autorului.

20130928

DAORA: UNDERGROUND SOUNDS OF URBAN BRASIL



DAORA: UNDERGROUND SOUNDS OF URBAN BRASIL – HIP-HOP, BEATS, AFRO & DUB 

Dao∙ra (adj.) Brasilian. Slang. 1. Sao Paulo term for something that’s dope. 

Daora is a 32 track collection of the freshest hip-hop, leftfield beats, afrobeat and dub-influenced sounds from Brasil from Mais Um Discos, a UK based label that has become renowned for cherry picking the most exciting and original new sounds from 21st century Brasil. 

Compiled by respected Sao Paulo beat-head Rodrigo Brandao – who has collaborated with members of The Roots, Afro-beat master Tony Allen, producer Prince Paul (De La Soul) and artists from the Ninja Tune and Big Dada stables – Daora features 32 tracks that represent the musicians, MCs and beat-heads making some of the most thrilling urban music in “the alternative lanes of Brasil’s third world megalopoli”.

Rodrigo explains: "Blending both the foundations of boom-bap and Brasilian rhythmic and melodic heritage, Daora is an introduction to the most cutting-edge beat culture + percussive oriented music coming out of Brasil today.” 

While a previous generation mimicked American trends a new breed of Brasilian urbanites that have grown up with native icons like Chico Science, DJ Marky and Sabotage are proudly looking inward and beyond as Rodrigo explains: “Nowadays the latest newly rediscovered Arthur Verocai or Marcos Valle album is as important as the latest Big Boi video and so making music has become more of a blending process: if you look at he scene now you can see that everybody is trying to blur the boundaries”. 

With a mix of samba roots and laidback lyrical flow, Espião’s ‘Cada Um, Cada Um’ starts the journey into Brazilian beats, rhymes and life on disc one with other highlights including a spiritual offering from Brazilian superstar MC Criolo (who received rave reviews for his 2012 album Nó na Orelha) & M Takara 3’s cowbell-driven chaotics. 
Disc two takes a more Afro and dubwise direction kicking off with Rodrigo Campos’s Afro-beat homage to Bahia, the African heart of Brazil, before taking in other highlights such as hyped Brazilian orchestra Bixiga 70’s rattling Afro-Latin banger and the Tom Zé written track ‘Musico’ by Lucas Santtana, who released his sophomore album earlier this year via Mais Um Discos. 

Just as Rio’s baile funk pioneers took influence from the Miami Bass scene to create something original and uniquely Brazilian – the artists featured on Daora are too looking abroad to create a wildly intoxicating and progressive sound rooted in the foundations of the sprawling cities they inhabit.

20130809

Pauza de publicitate (de vara): Warp Featured 2013



Apetitul pentru vizualuri si cinematografie al celor de la WARP nu se dezminte din nou. Featured, lista de redare de mai sus, e un cocktail perfect de vara, teaser pentru lansarile din toamna. Meniul e complet: videoclipuri nelinistitoare sau serene, beaturi abstracte, voci organice, efecte si tot tacamul. Contine 10 piese ale artistilor WARP care au scos sau vor scoate in 2013 materiale noi: Oneohtrix Point Never, Jamie Lidell, Nightmare on Wax, Mount Kimbie, Jackson and his Computerband, Boards of Canada, Bibio. Cheers.

Tracklist:
Oneohtrix Point Never - Problem Areas
Nightmares on Wax - Now Is The Time
Jamie Lidell - Big Love
Mount Kimbie - 'You Took Your Time' feat. King Krule
Oneohtrix Point Never - Still Life (Excerpt)
Jackson And His Computerband - Glow
Boards of Canada - 'Tomorrow's Harvest' premiere listening event, Lake Dolores, CA
Bibio - You Won't Remember... (Session)
Clark - Suns Of Temper (Bear Paw Kicks Version)
Boards of Canada - Reach for the Dead (from Tomorrow's Harvest)

20130723

Scoala de vara: Jon Hopkins LIVE show @ Boiler Room



Jon Hopkins, care a lansat recent un album de referinta, face in acest show inregistrat la Boiler Room (iunie, 2013) interventii live asupra pieselor care ies din calculator, adaugand layere peste layere de efecte din cele trei Kaoss Pad-uri, procesoarele de efecte usor de jucarie de la Korg. Formula pare simpla si deja-vu, dar rezultatul e impecabil. Ignorati publicul, petrecerile Boiler Room nu sunt neaparat gandite pentru vibe, ci pentru popularizarea online a artistilor printr-un soi de marketing de guerilla care a dat rezultate mai mult decat bune pana acum.

20130619

Sillyconductor la Sambata Sonora. Portret al artistului cu Pianosaurus si natura conceptuala electro-acustica

Trebuie spus de la bun inceput ca sint extrem de entuziasmat de faptul ca Sillyconductor apare la Sambata Sonora pe 22 iunie la Institutul Francez din Bucuresti cu unul dintre ultimele proiecte, dar mai ales ca, fiind anuntat din timp, am ocazia si ragazul sa scriu cate ceva despre el, lucru pe care mi-l doresc de multa vreme, cunoscand indeaproape evolutia lui, dar respectand in acelasi timp dorinta sa de expunere limitata. So, it will be quite long.

Aparitia lui Sillyconductor este legata de evenimentul global Fete de la Musique, care are loc simultan in mai multe orase din lume, iar acesta e cel mai potrivit moment pentru a face o recapitulare si o introducere in fenomen. Sa incepem prin a spune ca Sillyconductor este probabil cel mai conceptual si mai mutant artist din cati activeaza in prezent pe scena muzicii electronice romanesti. Si pe cat e de expansiv si minutios in elaborarea proiectelor, pe atat e de rezervat, expeditiv si auto-ironic atunci cand rupe tacerea si se prezinta public. E adevarat ca muzica ar trebui “sa vorbeasca” de la sine (desi arta abstraca nu o face niciodata), dar atunci cand intra in zone care au atingere cu muzica concreta, si prin asta deschide usa galeriilor si evenimentelor dedicate artei contemporane, feedbackul emotional (si, prin ricoseu, financiar) generat de sunet nu mai e suficient.

Lasati deoparte definitia ingusta a scenei de muzica electronica pe care multi o asociaza cu locurile in care se consuma de regula aceasta, adica serile dansante de club. Sillyconductor a trecut pe acolo cu primul sau proiect public de wooden techno, prezentat la Rokolectiv si apare in continuare in gig-uri mai mici sau mai mari in formula duo cu Rekabu, sau in formula trio a brandului de evenimente Discoteca. Cu toate acestea, Sillyconductor nu se limiteaza doar la aspectul functional al muzicii electronice, acela de a oferi un context si un soundtrack pentru un evenimente centrate pe consum (de C2H5OH/altele) si socializare.

Sillyconductor se manifesta de cele mai multe ori in contexte speciale construind - ca sound designer, field recorder și pasionat de scule defecte - universuri sonore pentru manifestarile altora, de la prezentari de moda in Saptamana Modei de la Berlin, Viena sau Londra, performance-uri și instalații expuse la nenumarate bienale și festivaluri din Norvegia, Spania, Germania, Italia, US, la filme mute, site-uri, desene animate și încă câteva alte chestii, cum spune chiar el.
(Iar printre chestiile mai memorabile, "s-a folosit de 100 de pisici maneki-neko aurii care au aprofundat aventurile mecanice ale lui Ligeti cu metronoame, a creat Shuffler – un soft micro-pistă megarapid care folosea zeci de mii de imagini și sunete la viteze colosale, a folosit sunet de mașini care tin un ritm oarecare pentru a resampla surse orchestrale, a improvizat aerian-sonor cu un ventilator USB și o pedală de chitara, a adaptat folk suburban la piane preparate microtonal, a condus chiar și coruri de pasarele cu ajutorul unei videocamere Kinect și a dirijat un cutremur”).

Intuiesc pe undeva ca daca cineva se declara artist intr-un univers sonor, atunci, ca si creator locuind acest spatiu infinit al frecventelor, populeaza lumea vazuta si simtita cu noi si noi instante sonore, ca un demiurg harnic care isi ingrijeste lumea si aduce ce stie el mai bun in ea. Si tocmai aici cred ca sta frumusetea si unicitatea demersului acestui artist care are cea mai lunga si mai pasionala relatie cu sunetul, sursa/sursele si organizarea acestuia din cati am cunoscut pana acum: fiecare instanta sonora adusa pe lume e creata dintr-un ADN ce are complexitatea simpla a fractalilor, anume capacitatea de a genera infinite structuri pornind de la o schema - procesual-conceptuala in cazul lui - simpla.

Pentru Sillyconductor a fi conceptual nu se rezuma la a face zeci de trackuri care apartin unui stil definit, sau care mixeaza diverse stiluri de muzica electronica pentru a obtine acel factor de unicitate sau de floor filler vanat de multi producatori contemporani. Conceptual nu inseamna nici a face trackuri care sa fie oglinda sonora a unor stari particulare ale producatorului, dupa cum suna o foarte potrivita definitie citita recent la un producator roman obscur. E vorba aici de un proces de conceptualizare a modului de producere a muzicii si a rezultatelor obtinute inainte chiar de a incepe. Tradus simplu, si regasibil in toate proiectele sale, acest proces suna asa: se iau aceste sunete din cutare si cutare surse (de regula cat mai obscure: mergand de la field recording pana la sunete incidente ale unor instrumente dezafectate), se proceseaza prin cutare si cutare hardware-uri si se face un material unitar care are numele cutare.

Asta il face pe Sillyconductor un predator agil de scule, sintetizatoare, procesoare de efecte si mixere de ocazie, dar si un monstru cu urechi si simturi auditive hipertrofiate, atent si rapace in interior si in exterior la orice sursa de sunet noua si neexplorata. (Pentru amatorii de muzica electronica neinitiati in productie, calculatorul a facut procesul mult mai rapid: toate sunetele exista deja ca banci de date, de la instrumente clasice pana la instrumente digitale, exista programe care le integreaza rapid si tutoriale care explica in amanunt cum sa faci o piesa solida in cutare sau cutare stil. Si astfel, relatia cu universul sonor se reduce la relatia cu relatia pe care producatorii de softuri o au cu sunetele si modalitatea de procesare a acestora). 

Ventichitara - Sillyconductor la SAMBATA SONORA from capatul lumii on Vimeo.


Frumusetea de care aminteam nu se reduce doar la procesualitatea controlata si extrem de surprinzatoare a izolarii sau integrarii unei surse de sunet (cum e de exemplu cazul cu Ventichitara, un ventilator USB de calculator amplificat si trecut printr-o pedala de chitara, prezentata in 2009 la CNDB). E o frumusete si in atentia cu care Sillyconductor urmareste livrarea la rezolutie maxima a rezultatelor obtinute, prin alegerea surselor de inregistrare, redare, procesare astfel incat sa amplfice la maxim rezultatele, si asta cel mai probabil datorita propriei istorii de audiofil, care se simte in continuare in tot ceea ce face. Audiofil in sensul ca a avut si a speculat la maxim oportunitatea de a-si forma urechea in vecinatatea acelor scule pentru care cei care pretuiesc mult peste media obisnuita sunetul, si relatia acestuia cu felul in care il percepem, sint capabili sa cheltuiasca sume cu peste 4 zerouri in coada ca sa obtina cea mai fidela reprezentare a surselor si spatiilor sonore in care se produce organizarea a ceea ce numimi muzica.

E o si mai mare frumusete in toata aceasta cautare, ascunsa in faptul ca integrarea intr-un studio a unor surse hardware din diverse epoci, intelegerea modului in care functioneaza acestea si gaselnita prin care aceste instrumente revolute si abandonate sunt facute sa mia spuna ceva (la modul abstract, desigur) e un fel de dialog nostalgic si de o tandra ironie cu o intreaga cultura a productiei de muzica si instrumente muzicale, electronice sau nu, si cu cei care au creat in alte epoci si pentru alte sensibilitati instrumente ce faciliteaza expansiunea universurilor sonore. E un traseu mai dificil, avand in vedere ca abordarea contemporana e de cele mai multe ori total sincronica si nicidecum diacronica, folosind exclusiv si extensiv resursele de ultima generatie puse la dispozitie de industrie.

Sillyconductor va prezenta in cadrul evenimentului de sambata, 22 iunie, Pianosaurus-ul sau Pianodiastrous, un instrument inventat de el, de o simplitate si complexitate simultan desavarsita. Pianosaurusul e simplu pentru ca e construit cu un controler minimal, adica o chestie cu butoane si slidere care nu scoate nici un sunet, ci doar transmite niste mesaje unui soft. Care soft contine mai multe sunete de pian procesat sau nu. Frumusetea e ca nici controlerul nici softul nu erau gandite sa faca ce le-a pus Sillyconductor sa faca: tranzitii de la tempo-uri mici la unele uriase, minimalism si repetitivitate melodica imposibil de reprodus la scara umana si reala. Mai jos este descrierea instrumentului. Remarcati tenta ironica dubla din denumirea Pianosaurus: un instrument fabulos de talia unei reptile uriase preistorice, dar si un instrument descoperit pentru a fi expus intr-un muzeu ca obiect de admiratie muta, pentru ca, deocamdata, functionalitatea lui intr-un context general acceptat de consum al muzicii electronice e greu de imaginat.

Pianodisastrous (numită și Pianosaurus) este o platformă multinstrumentală de tip surround care investighează posibilitățile unui soft de a prepara un pian sau un număr infinit de piane printr-o anteprogramare extensivă. Cu ajutorul unui controller simplu, Pianodisastrous oferă căi rapide sau mai intricate de manipulare a volumului, lungimii, timbrului, tonalității, vitezei, octavei, schimbând instantaneu moduri tonale sau creând pe loc unele noi, etc. Aplicații avantajoase pentru improvizatori prin oscilarea permanentă între ritm sau ton și o rată sprintenă de trecere de la 20 BPM la 999 în mai puțin de 0.3 secunde, Pianodisastrous permite crearea unui material sonor bogat pentru drone sau un pizzicato ultra rapid, acestea putând fi distribuite pe un număr infinit de canale surround și instrumente. Pianodisastrous este potrivit pentru a interpreta compoziții la două maini și 8 piane, cel mai adesea cu înclinații spre stiluri ritmice, minimaliste și repetitive.”

Adresa din Bd. Dacia 77 a Institutului Francez o cunoasteti, iar pagina de facebook a evenimentului este aici: https://www.facebook.com/events/152692774919096/?fref=ts

Payoff pentru cine a ajuns pana la finalul articolului si care sper sa justifice lungimea lui: acest blog exista ca urmare a lungilor discutii pe care le-am purtat cu Sillyconductor si care mi-au deschis apetitul pentru analiza muzicii din alta perspectiva, de fapt din cat mai multe perspective posibile, de la productie pana la context cultural,  si au initiat un dialog pe care il port cu fenomenul de mai bine de 10 ani.




20130614

RBMA Workshop Sessions prezinta pe Benji B (@ BBC Radio 1)


David Rodigan aka Ram Jam, DJ si prezentator radio n. in 1957, membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru  activitatea in broadcasting (stanga) si Benji B (dreapta) in cadrul conferintei Red Bull Music Academy si FABRICLIVE prezinta Ram Jam (Londra, 2012)

Evolutia muzicii electronice a fost si este in continurare strans legata de posturile de radio si DJ de radio care au promovat noile stiluri de muzica ale producatorilor de gen. In general, tot ce inseamna muzica  electronica derivata din cultura broken beat (ca sa folosim un nume generic pentru toata filiatia muzicala care incepe cu hip hop si ajunge la future garage, trecand prin jungle, drum&bass, dubstep si toate genurile imaginabile de breakbeats) a fost la un moment dat legata de statii de radio pirat. In UK, lucrurile au inceput sa stea diferit stat diferit pentru ca BBC Radio 1, post de radio public, a fost unul dintre promotorii intensi ai muzicilor urbane emergente.  Fara John Peel si Mary Ann Hobbes de la BBC Radio 1, dubstepul nu ar fi cunoscut explozia si evolutia globala actuala.

In acest context, Red Bull Music Academy Workshop Sessions livrează la Street Delivery o surpriză de proporții pentru pasionații de hip hop, house, soul, electronic, Detroit techno, dubstep, boogie, disco și tot ce înseamnă soulful music: pe 15 iunie 2013, Benji B va susține la București un workshop special despre radio, DJ-ing și impactul Red Bull Music Academy. Workshop-ul va avea loc sâmbătă, 15 iunie, de la orele 18.00 în Ceainări Cărturești. Participantii vor fi alesi dintre cei care isi vor exprima dorinta printr-un email trimis la music@treetdelivery.ro, în care vor descrie motivul pentru care doresc sa ia parte la workshop si vor vorbi despre backgroundul lor muzical. Cei aleși vor fi anuntati printr-un email de confirmare pe care îl vor primi până pe 14 iunie 2013, ora 12:00.

Gazdele workshopului sunt Mighty Boogie și LowFreq. Click aici pentru pagina de facebook a evenimentului.

*********************************************
Pentru cunoscători, Benjamin Benstead aka Benji B este o figură emblematică a implicării în tot ce înseamnă explorarea beaturilor care au scris și scriu în continuare viitorul muzicii urbane. Benji B a fost vreme de 8 ani prezentator al unei emisiuni dedicate la BBC 1Xtra, stația digitală de radio broadcasting soră a BBC Radio 1, specializată în hip hop, grime, bassline, garage, dubstep, drum and bass, UK funky, House, dancehall, soca, reggae, gospel music, bhangra și  R&B, de origine americană sau britanică.
Încă de la lansarea din 2002 a emisiunii găzduite de BBC 1Xtra, Benji B a cucerit audiența tânărului post de radio digital prin selecția de piese și nume de artiști invitați în interviuri sau ca realizatori de mixuri dedicate. Pasiunea lui pentru beaturile de origine black și noua direcție de abordare a muzicii pe care a susținut-o în cadrul trustului de radio public, au făcut ca BBC 1Xtra să devină un popas obligatoriu și o referință unică în tot ce înseamnă muzică urbană.

Din 2010, Benji B a înlocuit-o la BBC Radio 1 pe Marry Anne Hobbs, promotoarea globală a dubstepului și campioana de neegalat a noii muzici dance, după ce aceasta a renunțat la emisiunea sa săptămânală de marți noaptea pentru a se dedica unui post primit la Universitatea din Sheffield. Odată cu venirea la BBC Radio 1, Benji B adus cu el esența BBC 1 Xtra sporindu-și reputația lui de căutător și suporter exemplar al muzicii experimentale situate în avanfrontul producțiilor de top contemporane, prin invitații de marcă pe care i-a avut alăuturi: Larry Heard, Martyn, Jamie Woon, Peverelist, Sid The Kid, The Gaslamp Killer, Mala, FaltyDL, Hudson Mohawke, Daedelus, TNGHT, Korelles, Mosca,  Benjamin Damage, Ben UFO, Bok Bok si mulți alții.

Pe lângă faptul că Benji B prezintă de ani buni emisiuni care aduc publicului cele mai noi și entuziasmante producții muzicale, el este și un DJ neobosit, rezident al clubului Deviation pe care îl conduce Londra, și care se poate lăuda că a fost primul club european în care au performat Flying Lotus și Dâm-Funk. În plus, Benji B este unul dintre cei mai vechi și familiari colaboratori ai Red Bull Music Academy, participând la edițiile organizate în diverse orașe începând din 2005 și până în 2013.

************************************************

Cu siguranță omul, realizatorul și DJ-ul Benji B are multe de spus, așa că grăbiți-vă să vă înscrieți pe lista invitaților! Evenimentul Red Bull Music Academy Workshop Sessions de la Street Delivery va avea loc într-un cadru restrâns și select, limitat la 25 de participanți, pentru a menține o abordare cât mai personală. Vor fi aleși aceia dintre voi care care își vor exprima dorința de a participa printr-un email trimis la music@streetdelivery.ro. Pentru a putea fi selectați, doritorii sunt rugați să descrie relaxat motivul pentru care doresc să ia parte la workshop și să își detalieze backgroundul muzical. Cei aleși vor fi anunțați printr-un email de confirmare pe care îl vor primi până pe 13 iunie 2013, ora 23:00.

20130611

Underground on 12": Suburbs - Plaiesii (ARCHLP 026)

Suburbs - Plaiesii EP e un material relativ nou, aparut pe vinil in Canada la Archipel si e semnat de unul dintre acele proiecte de producatori de studio cu mai multe fete si mai multe persona, ale caror traiectorii sunt complet diferite de cele ale bedroom producer-ilor. Daca ultimii se multumesc sa isi compuna muzica fara intentia de a o publica si reusesc la un moment dat (sau nu) sa adune o masa critica de like-uri reale si virtuale care sa ii propulseze pe scena electronica digitala si sa ii atraga in vertijul gig-urilor semiprofesioniste, producatorii de studio cu multiple ego-uri sunt conectati la un altfel de cultura, cea a vinilului de 12", iar aparitiile lor sunt mai legate de un alt circuit al muzicii electronice.

Fac aceasta lunga introducere pentru ca Suburbs tine de categoria producatorilor de studio din undergroundul romanesc pe 12", despre care nu se vorbeste prea mult  -probabil pentru ca acest tip de artisti prefera sa ramana cumva intr-un circuit inchis si destul de reticent la expunerea pentru profani. Suburbs e un duo compus din doi producatori, dintre care unul mai face parte dintr-un alt proiect romanesc despre care vom vorbi cu alta ocazie.

EP-ul lansat in martie 2013 contine patru piese; pe prima o puteti asculta integral pe videoclipul de mai jos, facut special de Camelia Nedelcu inaintea release-ului oficial. Restul materialelor sunt disponibile urmand linkurile de la sfarsitul articolului. E un sound bogat si complex care, daca nu e complet spiritualizat, atunci are cu siguranta o tenta mistica si enigmatica. "Plaiesii" si "Amorf" nu sunt genul de trackuri pe care sa le integrezi intr-un DJ set energetic, ci mai degraba intr-un set de ezoteric lounge. Tot ceea ce pare previzibil la inceput ca si ritm se schimba in ceva complex, care capteaza ireversibil atentia.

Suburbs Plaiesii EP ARCHPL026 from Camelia Nedelcu on Vimeo.

Materialul semnat de Suburbs are un sound organic, cu influente dub techno, si un ritm care aminteste de breakbeats sau mimeaza four-to-the-floor folosind beaturi si elemente industriale atenuate de texturi clasice care se contopesc cu synthuri si efecte razante. Totusi piesesele nu se pierd intr-un spatiu artificial si sintetic ca multe alte compozitii electronice, ci reusesc sa creeze similaritati cu un spatiu real, cu incarcatura magica, si parca impregnat de un ritualism greu de descifrat. Poate ca nici nu trebuie sa il descifrezi, ci doar sa inchizi ochii si sa te bucuri surprins de el, ca si cum ai vedea niste nori albi pe un cer negru in noapte.


Vinilul Suburbs - Plaiesii EP este unul dintre ultimele titluri romanesti pe 12" pe care le puteti gasi pe rafturile magazinului vinil only Misbits de pe Fainari 43A. E bine de stiut ca in general aceste aparitii sunt in numar limitat (de obicei pe la 300) si daca vreti sa puneti mana pe el trebuie sa va grabiti. 

Multe multumiri lui Mis I de la Misbits, care a avut suficienta incredere incat sa faca un fel de intelegere cu un tip care a intrat intr-o zi pe usa magazinului, s-a interesat exclusiv de labeluri si proiecte romanesti si i-a propus un fel de pact pentru explorarea si promovarea aparitiilor romanesti pe vinil. Ioana P. aka Mis I "a semnat" deal-ul fara sa clipeasca si a avut amabilitatea sa ne semnaleze acest prim material romanesc. 

Cand sinteti pe langa Bucur Obor faceti o oprire pe Fainari 43A si intrati la Misbits. Universul de vinil a carui gazda este Ioana e o lume aparte.

20130610

Pauza de publicitate: Jon Hopkins - Immunity (WIGCD298, 2013)

Jon Hopkins a lansat pe 3 iunie (UK)/4 iunie (US) albumul "Immunity", al patrulea din cariera sa solo. Pentru compozitorul si producatorul britanic, LP-ul apare  dupa mai multe colaborari pentru albume diverse impreuna cu Brian Eno (Small Craft on a Sea of Milk) si cu King Creosote (Diamond Mine), pentru care a primit o nominalizare Mercury.

Cu toate ca "Immunity" respira un aer cinematic pentru un imaginar film dramatic si energetic al unei nopti prelungite de clubbing, combinatie cu rezonanta pentru amatorii de techno melodic, albumul ramane o bestie puternica cu multe fete, imbracata in cea mai agresiva muzica orientata catre scena de dans facuta vreodata de Hopkins. Ideea albumului "Immunity" este despre atingerea unor stari euforice prin muzica. Inspirat de tot traiectul unei nopti de clubbing hardcore, albumul atinge un climax cu "Collider", un urias monstru techno apocaliptic si se dizolva cu "Immunity", o piesa linistita, de o frumusete familiara si zdrobitoare de inimi, pe care este prezenta vocea lui King Creosote.


"Immunity" este un album dramatic si confident, definit de un acut simt al fizicalitatii si spatialitatii. Pare a fi companionul hipnotic al unei calatorii a creativitatii, un trip in mintea lui Hopkins, adus la lumina prin folosirea sintezei analogice impreuna cu manipulari ale sunetelor din lumea reala fizica, pentru a crea o muzica de dans care suna pe cat de natural si nefortat este posibil.

"Immunity" este cel mai uman album electronic pe care il veti auzi in acest an.
Jon Hopkins este de asemenea producator, si compozitor de muzica de film nominalizat la prestigioasele premii Ivor Novello, unul dintre colaboratorii preferati ai lui Brian Eno si Coldpaly, precum si un talentat remixer pentru diversi artisti precum: David Lynch, Four Tet, Wild Beasts, Nosaj Thing si Purity Ring. "Immunity" este primul album al Jon la Domino Recordings, dupa releasul "Insides on Domino imprint Double Six" din 2009.

Albmul se poate asculta in totalitate in mixul de mai sus.

Tracklist:
1.We Disappear 
2.Open Eye Signal 
3.Breathe This Air 
4.Collider 
5.Abandon Window 
6.Form By Firelight 
7.Sun Harmonics 
8.Immunity